"11. Înţelepciunea preţuieşte cât o moştenire, şi chiar mai mult, pentru cei ce văd soarele.
12. Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.
13. Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb?
14. În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.
15. Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este câte un om fără prihană care piere în neprihănirea lui, şi este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui.
16. Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?
17. Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?
18. Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o laşi din mână; căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea.
19. Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate.
20. Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.
21. Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!
22. Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.
23. Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis: „Mă voi înţelepţi.” Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.
24. Cu mult mai departe decât era mai înainte, şi ce adâncă! Cine o va putea găsi?
25. M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile, cu gând să înţeleg, să adâncesc şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.
" - Eclesiastul 7 v11-25